Romanian Bike Adventure

Bicicleta este considerată cel mai eficient mod de transformare a energiei umane în propulsie.

Istoria aparitiei primei biciclete nu este una tocmai simpla ci una destul de controversata si contestata de-a lunul vremurilor. Denumirea de “bicicletă” e originară din Franța, data originii fiind plasată cândva în decada 1860 si a fost dată vehiculelor cu două roți destinate transportului oamenilor, vehicule care îl obligă pe utilizator să-și mențină singur echilibrul. Există destule versiuni relative la geneza bicicletei, dar este puțin probabil să existe vreun istoric în masură să pretindă că știe cu precizie numele inventatorului bicicletei.Primul care a prezentat ideea de „bicicleta” a fost Da Vinci, care in anul 1493 a schitat o bicicleta pe care, cativa ani mai tarziu, ceilalti doar au perfectionat-o. Schita a starnit la vremea respectiva o serie de controvese – astazi, desenele sunt atribuite unui student al sau, pe nume Gian Giacomo Caprotti.O altă pretinsă primă invenție a bicicletei, tot ne-verificabilă, este cea numită “Celerifere”, construită de către contele francez Mede de Sivrac în 1791. Invenția constă din două roți conectate între ele prin intermediul unei rame de lemn, iar obiectul era decorat, cu intenția de a arăta ca un cal sau un leu. “Celerifere” nu avea posibilitatea de a vira, și nici nu avea pedale, era practic doar o noutate menită să-i distreze pe bogătașii vremii.Insa creatorul primei biciclete este considerat baronul german Karl Drais von Sauerbronn, care a creat “Laufmaschine” sau “masina de alergat” iar presa franceză o numește “Draisienne”. Acest stramos al bicicletei era construit in totalitate din lemn si nu avea pedale, astfel incat utilizatorul trebuia sa se impingă cu picioarele in pamant pentru a deplasa masinaria inainte, vehicolul fiind prezentat pentru prima data la Paris in 6 aprilie 1818. Urmatoarea aparitie a masinariei pe doua roti a fost in 1865, cand , francezul Ernest Michaux și fratele său Pierre creează ceva ce avea și pedale, și-și denumesc invenția “Velocipede”. Velocipedul este considerat unul dintre cei mai indepartati stramosi ai bicicletei si totodata cel mai popular vehicol istoric, caracterizat printr-o roata foarte mare, in fata, si o alta, cu mult mai mica, in spate. In termini populari, velocipedul a mai fost numit de carcotasii vremii “bone shaker”(scuturator de oase). Motivul zdruncinăturilor era faptul că acest velociped era construit în întregime din lemn, apoi a primit anvelope metalice, iar contactul dintre aceste materiale şi piatra cubică a drumurilor ducea la o călătorie cu zdruncinaturi si clănţăneli de dinţi.In perioada următoare, englezii sunt cei care avansează tehnologic în domeniu, ajungând ca în 1885 să producă ceea ce ei au numit “safety bike” (bicicleta sigură, adică bicicleta pe care ești în siguranță), care se aseamănă foarte mult cu bicicleta actuală, din punct de vedere funcțional și al formei. “Bicicleta sigură” se numea ca atare fiindcă era mai ușor de folosit și mai puțin periculoasă decât așa-numitele, pe atunci, “biciclete obișnuite“, care o precedaseră. In urma cu un veac, in Romania, unul dintre cele mai la moda sporturi era ciclismul. Primele velocipede aparusera la Bucuresti in 1860, facand ca in scurt timp acest sport sa ajunga unul national, urmand chiar ca in 1891 sa ia fiinta la Bucuresti un Club al Velocipedistilor, care punea la cale competitii pana prin localitatile vecine. Mai mult decat un sport, velocipedul era si un mijloc de transport utilizat in aceeasi masura atat de studenti, functionari comerciali, cat si de militari, factori postali sau chiar dame. La scurt timp apar si magazine ce comercializau velocipede si urmeaza sa apara si primele ateliere de reparatii si intretinere precum si profesori, care se ofereau sa dea lectii de initiere in mersul pe bicicleta. Lucrurile au evoluat intr-un ritm alert, astfel incat autoritatile de la acea vreme au amenajat chiar si o pista speciala pentru ciclism la sosea, pe partea stanga, in timp ce partea dreapta a soselei era destinata calaretiilor iar mijlocul pentru pietoni, urmand ca in 1896 sa fie inaugurat si un al doilea rond. Odata cu aparitia si evolutia acestui mijloc de locomotive au aparut si primii nemultumiti, birjarii aveau de suferit pentru ca velocipedele le luat clientele si in acelasi timp in incurcau si in traffic. Dintre personalitatile acelor timpuri de care se aminteste si se dadeau in vant dupa velocipede sunt personalitati remarcante din randul culturii dintre care amintim: Alexandru Vlahuta,  Alexandru Macedonski, Stefan Luchian sau Barbu Stefanescu-Delavrancea.

Istoria bicicletei in Romania

• 1860 Apare prima mentiune legata de ciclism in Romania: societatea “Tirul” pune la dispozitie membrilor sai, contra taxa, cateva velocipede
• 1954 Tohan Zarnesti, descendenta a fabricii construite de Malaxa in 1937, produce “Victora”,  prima bicicleta romaneasca.
• 1967 Prima bicicleta pentru copii, “Pioner”1968 Primele modele de bicicleta pentru adoloescenti: “Junior” si “Pegas”
• 1981 Apar bicicletele romanesti cu mai multe viteze
• 2002 Primul traseu cu piste pentru biciclisti, intre Complexul Studentesc Regie-Grozavesti si Universitate
• 2005 Tohan Zarnesti renunta la productia de biciclete2005, Noiembrie Se interzice pentru trei zile circulatia bicicletelor pe marile bulevarde ale Capitalei
• 2007 Ia fiinta Federatia Biciclistilor din Romania
• 2008, 1 august Asociatia ecologista MaiMultVerde deschide primul centru de inchiriat biciclete din Bucuresti sursa: MaiMultVerde